Va amintiti cum era in copilaria voastra cand un parinte sau bunic va citea cate o poveste care va trimitea intr-o calatorie in lumea fantastica? Din vremuri imemoriale, povestile, legendele si parabolele au fost metode eficiente si favorite de a comunica informatia si de a impartasi lectii importante ale vietii. A fost odata ca niciodata… cuvintele acestea seamana cu o inductie hipnotica, o invitatie la calatoria intr-o lume a imaginatiei, in care realitatea poate fi suspendata si invatarea poate fi sporita. Povestile au multe din caracteristicile importante ale comunicarii eficiente:
1. sunt interactive
2. educa prin atractie
3. scurtcircuiteaza rezistenta
4. trezesc si hranesc imaginatia
5. dezvolta abilitati de rezolvare a problemelor
6. creeaza posibilitati pentru indeplinirea obiectivelor
7. invita la o luare a deciziilor independenta
Cu mult timp inainte ca stramosii nostri sa inceapa sa picteze in pesteri, batranii au transmis povestile oamenilor mai tineri. Poate una dintre cele mai vechi si mai vii povesti poate fi gasita in legendele aborigenilor australieni. In acest fel batranii modelau idei, credinte, moralitatea si comportamentul unei intregi culturi, generatie dupa generatie. Pe parcursul timpului si in toate culturile, povestile au fost folosite ca forma de comunicare si educatie eficienta. Noi, ca specie, am folosit povestile pentru a ne explica lumea si originile ei. Daca istoriile noastre despre viata se bazeaza pe teologia creationista posibil sa ne traim vietile cu teama de iad si cu dorinta de a ajunge in rai. Daca povestile noastre despre lume au ca subiect interconexiunea dintre toate fiintele vii de pe planeta, posibil sa ne ducem viata cu blandete si respect pentru pamant si fiintele lui. Daca suntem crescuti cu povesti despre animozitatea si ostilitatea dintre religii si culturi, s-ar putea sa fim mai inclinati catre conflicte cu vecinii si sortiti unei vieti hranite cu ura. Puterea povestilor de a comunica eficient explica de ce ele sunt, si au fost, mediul de comunicare preferat al lui Iisus si Buddha care nu au tinut prelegeri, ci au folosit parabole. Fie pentru a invata, fie pentru a ne distra, tanjim dupa povesti. Cumparam carti, citim povesti de fictiune sau adevarate, mergem la teatru, balet si la opera pentru a retrai opere clasice care au supravietuit secolelor. Tinerii privesc povestile cantecelor actuale, incadrate in videoclipuri. Povestile sunt o parte integranta a vietii, ele sunt cauza existentei limbii, religiei, stiintei si culturii noastre. Ne insotesc pe tot parcursul vietii din leagan si pana in mormant. Asa cum spunea unul din personajele lui Salman Rushdie in Ultimul suspin al Maurului: Cand murim, tot ce ramane sunt povestile.
extras: 101 povesti vindecatoare pentru copii si adolescenti – folosirea metaforelor in terapie
George W. Burns