C. Steiner, psihoterapeut si scriitor american de origine franceza, a spus ca jocurile sunt lupte de putere pentru obtinerea semnelor de recunoastere (strokes) atat de necesare pentru supravietuirea psihica a adultilor, dar care, in general, sunt in numar redus din cauza restrictiilor sociale si a regulilor interne care-i impiedica pe oameni sa le schimbe intre ei in mod liber. Aceste jocuri apar atunci cand oamenii nu pot determina o alta persoana sa le ofere stimulari (strokes) in stilul in care erau obisnuiti in copilaria timpurie si de aceea prefera sa exprime niste sentimente care sa le acopere pe cele interzise (deghizare – racketeering). Ca raspuns, ei trec dintr-o stare a eului in alta. Concret, jocul consta in urmatoarea succesiune de tranzactii:
1. Persoana A transmite un mesaj aparent si, in acelasi timp, un mesaj ascuns.
2. Persoana B raspunde la mesajul ascuns.
3. Persoana A trece intr-o alta stare a eului si are un sentiment surprinzator si neplacut.
Conform Analizei Tranzactionale, Copilul, starea arhaica a eului e cel ce se bucura de aceste jocuri care ranesc. Unii o fac in mod inconstient, altii in mod partial constient. E posibil ca Adultul din noi sa nu constientizeze niciodata natura distructiva si ostila a jocurilor preferate de Copilul din noi. De ce jucam la nesfarsit?
Eric Berne a identificat trei nevoi distructive care duc la aparitia si mentinerea jocurilor:
– exprimarea ostilitatii fata de ceilalti
– exprimarea urii de sine si a auto-criticii
– cresterea ego-ului prin exagerarea calitatilor proprii sau a defectelor altora
In sprijinul acestor nevoi mai apar si o serie de sentimente imediate, placute si primitive.
Primul joc decupat din contextul social, cel mai vechi subiect al unei analize a jocurilor, cel mai frecvent jucat la petreceri, in tot felul de grupuri, inclusiv in cele de psihoterapie se numeste DE CE NU – DA,DAR. Un exemplu ilustrativ:
X- Sotul meu insista sa faca el reparatiile in casa si nu se pricepe deloc.
Y- De ce nu face un curs de tamplarie?
X- Da, dar nu are timp.
Z- De ce nu-i cumperi niste unelte bune?
X- Da, dar nu stie cum sa le foloseasca.
W- De ce nu-ti repari casa cu un tamplar de meserie?
X- Da, dar ar costa prea mult.
Care e semnificatia acestui joc?
Scenariul: Ajuta-ma sa rezolv aceasta problema!
Motivele reale: demonstrez ca nimeni nu poate sa-mi spuna ce sa fac, controlez conversatia, sunt inocent/inocenta sau demonstrez ca sunt superior/oara
Rasplata: sunt ok (destept si puternic) si tu nu esti ok (te inseli de fiecare data!)
In ultimii 20 de ani au fost descrise sute de jocuri, fiecare cu specializarea lui folosindu-se un limbaj colocvial. Voi da cateva exemple :
jocuri ale vietii: alcoolicul, datornicul, da-mi un sut
jocuri maritale: coltul, tribunalul, femeia frigida, tracasata, iubitica
jocuri de petrecere: nu-i asa ca e ingrozitor? cusurgiul, neindemanaticul, de ce nu – da, dar
jocuri sexuale: hai, bateti-va! perversiunea, violul, scandalul
jocuri interlope: hotii si vardistii, cum scapi de aici, sa-l fraierim pe Joey!
Ce e de facut?
Solutia optima se refera la preluarea controlului de catre Adult prin constientizarea actiunilor sale inconstiente. Se poate face prin:
– recunoasterea jocurilor si recompenselor
– recunoasterea situatiilor in care joaca
– oprirea manipularii si refuzarea viitoarelor recompense patologice
bibliografie: Jocurile noastre de toate zilele ERIC BERNE