Acum câțiva ani eram bulimică și îmi uram corpul atât de mult, îmi era atât de rușine cu mine încât am avut o perioadă în care nu aveam puterea să ies din casă.”
Așa mărturisește Patricia despre perioada în care suferea de bulimie.
„Într-o zi, când mă simțeam extrem de vinovată că mâncasem mai mult, am încercat să vomit. Mi-a reușit și am fost chiar surprinsă de cât de ușor e. O treabă de 2 minute și vinovăția dispare.A doua zi am făcut-o din nou. Peste câteva zile, de mai multe ori.Partea cea mai periculoasă era, că săptămâni mai târziu, în contextul în care vomitam cam tot ce mâncam, îmi spuneam încontinuu că nu am o problemă, că fac asta doar până ce voi slăbi puțin, că mă pot opri oricând. Partea cea mai tristă e că nu am reușit să mă opresc pentru că mi-am impus asta, ci din cauza efectelor secundare care m-au speriat. Au început să mi se carieze dinții, unul câte unul, iar apoi, să îmi cadă părul. Îmi cădea în pumni la fiecare spălare – stăteam în baie și plângeam, efectiv nu se mai oprea. ” Mărturia Patriciei, sursa: www.noizz.ro
Bulimia nervoasă se caracterizează prin mâncatul compulsiv și metodele compensatorii inadecvate de a preveni luatul în greutate. O persoană cu bulimie mănâncă o cantitate mare de alimente într-o perioadă scurtă de timp, pentru ca apoi să își provoace vărsături, să consume laxative, diuretice sau alte medicamente în scopul unei eliminări forțate a alimentelor. Practică sport excesiv sau post negru. Persoanele afectate de bulimie sunt obsedate de propriul aspect fizic și nu au încredere în sine.
Cum iti dai seama ca suferi de bulimie:
ai episoade repetate de mâncat în cantitate mare
ai sentimentul că nu poti controla modul de alimentație
mănanci până la disconfort sau durere
mănânci în cantitate mai mare decât la o masă normală
te concentrezi obsesiv asupra formei și greutății corpului
ai o imagine distorsionată, excesiv de negativă asupra imaginii corpului
mergi la toaletă după masă sau în timpul meselor
suferi de depresie sau anxietate
Consecinte
Comportamentul bulimic nu este unul public, ci duce la o tot mai adâncă însingurare. Totuși, persoanele afectate se implică direct în problemele și evenimentele sociale și se întâmplă să fie persoane apreciate de cei din jur pentru bunele sfaturi pe care le dau. Însă lumea lor interioară nu prea este dezvăluită prietenilor sau familiei, aceste persoane evită confruntarea cu propriile probleme din viață. Faptul că bulimicii încearcă și insistă să-și rezolve singuri problemele și trăiesc cu gândul că nimeni nu e în stare a-i înțelege duce la depresii care pot deveni cronice și astfel la o mai puternică adâncire în groapa bulimiei. Când o persoană devine obsedată de greutate, este dificil să se concentreze pe altceva. De cele mai multe ori aceste persoane devin retrase și mai puțin sociabile. Indivizii cu bulimie deseori irosesc cea mai mare parte a energiei mentale pe planificarea următorului impuls de a mânca, cheltuiesc o mulțime de bani pe mâncare și se ascund în baie pentru multă vreme după mese.
Cum se tratează bulimia?
Asistență medicală. Datorită faptului că bulimia poate cauza o gamă de complicații medicale, persoanele cu această afecțiune au nevoie de tratament pentru complicațiile specifice. Pot avea, de asemenea, nevoie de urmărirea atentă a semnelor vitale, a nivelului de lichid și electroliți, precum și a condiției fizice.
Psihoterapie. Una dintre cele mai eficiente forme de psihoterapie este psihoterapia cognitiv-comportamentala TCC. Aceasta intervine in sfera mentala si comportamentala asupra credintelor si a comportamentelor disfunctionale legate de alimentatia compulsiva, a obsesiilor legate de greutate si forma corporala. Stima de sine si implicit auto-valorizarea cresc prin schimbarea atentiei acordate corpului spre alte preocupari generatoare de buna-dispozitie. Rabdarea si atitudinea pozitiva sunt foarte importante pe parcursul procesului de recuperare.
Medicația psihiatrica. Medicamentele antidepresive pot ajuta unii pacienți cu bulimie. Antidepresivele pot ajuta la tratarea tulburărilor mentale însoțitoare cum ar fi depresia sau anxietatea.
Spitalizarea. Problemele grave care pot rezulta din aceasta tulburare alimentara poate necesita tratament în spital.
